"Cea mai minunata femeie din lume e cea care te iubeste cu adevaratsi pe care-o iubesti cu adevarat.Nimic altceva nu conteaza.Odata,pe vremea liceului,umblam pe bulevard cu un prieten,doi pusti zaluzi si frustrati care dadeau note "gagicilor" si vorbeau cu atat mai scarbos cu cat erau,defapt,mai inocenti erotic.Ce fund are una,ce balcoane are alta...Femeile nu erau altceva pentru noi decat niste obiecte de lux ca automobilele lustruite din vitrinele "Volvo" sau "Maserati",nu ne imaginam cu adevarat ca vom avea si noi una vreodata.Prin dreptul cinematografului Patria am zarit o tipa traznitoare.Am ramas inlemniti:ce pulpe in ciorapi de plasa neagra,ce fund rotund si ce mijloc subtire,ce toale pe ea si ce plete de sarma rosie,rasucita in mii de feluri.Ne-am invartit in jurul ei sa o vedem si din fata:cum putea avea asa pereche de tate,asa de perfecte cum numai in albumele de arta,care pe atunci ne tineau loc de Penthouse -mai vazuseram?Pentru cine era o astfel de fiinta,cum putea fi o noapte de sex cu ea?Pana la urma ne-am asezat la coada la bilete fara sa o scapam din ochi si fara sa-ncetam comentariile ca din Povestea Povestilor.Cand, il auzim pe unul,un tip destul de jegos care statea si el la coada,mancand seminte inaintea noastra:"E buna parasuta asta, nu? V-ar placea si voua ciutanilor...Da' ascultati-ma pe mine,c-am fumat destule ca ea,cat o vedeti de futesa,sa stiti ca e pe undeva un barbat satul de ea pana peste cap! Poa' sa fie cea mai misto femeie din lume,poa' sa fie si Brijibardo ca tot i-e drag vreunuia de ea ca mie de nevasta-mea..."Am fost mult mai socat de remarcile astea decat mi-as fi imaginat.Cum sa te plictisesti de frumusetea insasi,de neatins si de neconceput?De cea pentru care ti-ai da si pielea de pe tine?Ce-si putea dori un barbat mai mult decat sa-si poata trece bratul in jurul mijlocului ei,sa poata privi minute-n sir in ochii ei,sa o intinda incetisor pe pat...Sa o scoata din invelisul ei de dantela matasoasa...
De-aici incolo imaginatia mea se bloca,nu-mi puteam inchipui cum e sa faci dragoste.De cate ori ma gandeam cum ar fi,vedeam doar un ocean roz care se rasuceste asupra ta si te sufoca...
Am cunoscut apoi femei reale, femei imaginare, femei din vis, femei din carti, femei din reclame, femei din filme, femei din videoclipuri,femei din revistele porno.Fiecare altfel si fiecare cu altceva de oferit.M-am indragostit de cateva si de fiecare data a fost la fel,primul semn ca as pute-o iubi a fost mereu ca nu m-am putut gandi,vazandu-o "cat de futesa e".Chiar daca era.Brbatii au creierul impregnat de hormoni.Nici cel mai destins intelectual nu e altfel,pana si el, la orice varsta,isi imagineaza cum ar face-o cu fata plictisita,necunoscuta de langa el.Dar cand cunosti cea mai minunaa femeie din lume,care e cea pe care o poti iubi,semnul este,trebuie sa fie, ca nici pulpele,nici "balcoanele" nu se mai vad de parca hormonii sexului si-ai agresivitatii s-ar retrage din creierul tau tumefiat si l-ar lasa inocent ca un creier de copil si translucind ca o cornita de melc.Facem sex cu un creier de barbat,dar iubim cu unul de copil,increzator,dependent,dornic de a da si a primi afectiun.
Femeile minunate din viata mea,toate cele pe care le-am iubit cu adevarat si care au raspuns cu dragoste dragostei mele,au fost intr-un fel necorporale,au fost bucurie pura,nevroza pura, experienta pura.
Senzualitatea,uneori dusa pana foarte departe nu a fost decat un ingredient intr-o aventura complexa si epuizanta a mintii.Pentru mine nu exista,deci,"cea mai minunata" in sensul de 90-60-90,nici in cel de blonda,bruna sau roscata,inalta sau miniona,vanzatoare sau poeta.Cea mai minunata a fost cea cu care am putut avea un copil virtual numit "cuplu nostru","dragostea noastra"."
Si pentru ca am racit si sunt obosita dupa cele doua nopti de petrecut intens pana tarziu,m-am hotarat sa-mi petrec aceasta minunata sambata noapte acasa, in pat,alaturi de o cana cu ceai si o carte buna,DE CE IUBIM FEMEILE de Mircea Cartarescu...m-am gandit sa impartasesc si cu voi cateva randuri ce mi-au atras atentia. :)
04:10am -noapte buna
